Din vremea lui Pazvante Chiorul. Cartea de blestem sau despre „umbletele jupânesei”

02 Dec 2016 | scris de Dănuț Deleanu
Din vremea lui Pazvante Chiorul. Cartea de blestem sau despre „umbletele jupânesei”

Cercetarea debutează deseori cu citirea unei cărți de blestem în mijlocul mahalalei sau al satului. Alteori citirea are loc în biserica parohială pentru a acorda o mai mare solemnitate actului ca atare. Preotul însărcinat cu efectuarea anchetei primește misiunea de a citi cartea de blestem tare și în auzul tuturor, „din porunca Sfinției Sale Părintelui Mitropolit s-au cetit această carte de blestem și cu groaznică afurisenie întru auzul tuturor vecinilor mahalagii sau preoților din mahalaua Brezoianul”.

Ea este nenominală și se adresează tuturor celor care au văzut, au auzit, au aflat despre traiul celor implicați într-un proces, despre „pricina acelor zvonuri de au fost cu adevăr sau de n-au fost” sau despre „umbletele jupânesei” sau „ale sus numitului soț”. Scopul declarat al acestor acte este de a afla adevărul în cercetarea anumitor pricini. Un groaznic blestem se aruncă asupra celor ce ar ascunde adevărul sau care ar mărturisi strâmb.

Blestemul se construiește astfel: „Iată că vi s-au făcut de la Smerenia Noastră această carte cu mare blestem și cu groznică afurisenie asupra voastră. Ci de să fie așa și temându-vă de Dumnezeu și de sufletele voastre de veți mărturisi adevărul cine precum veți ști și va fi să fiți iertați și blagosloviți, iar de care cumva, adică cine din mahalagii și vecini împrejuriși veți ști de faptele acestei femei de iaste curvă și ce felu de trai și de viață au între ei, care va tăgădui adevărul, acela să fie proclet și afurisit de domnul nostru Iisus Cristos și de 318 sfinți părinți de la Nichea și de sfintele soboare (concilii), așișderea și de smerenia noastră.

Hierul și pietrele să să topească și să să risipească, iar trupul aceluia dupre moarte să rămâie întreg și nedezlegat. Parte și lăcuire să aibă la un loc cu Ariia, să moștenească bubele lui Ghezeu și să-l lovească cutremurul și suspinul lui Cain. Și până nu va mărturisi adevărul iertăciune nu va lua. Aceasta scriem, Grigore al Ungrovlahiei”.

Cei vizați mărturisesc de teama unei excomunicări sau a unei pedepse spirituale în cealaltă lume. Dincolo de consecințele groaznicului blestem valabil mai ales după moarte, afurisenia atrage după sine consecințe imediate, excluderea individului din comunitatea credincioșilor. Pentru o anumită perioadă de timp și chiar pentru toată viața, individul nu mai are acces în biserică, iar preotul refuză să-i oficieze ceremoniile religioase prezente în viața unui creștin.

Unii se arată cu adevărat prinși de implicațiile spirituale ale cărții de blestem și, deși acceptă să depună mărturie, nu vor să primească blestemul, ei nu vor să-și încarce sufletul cu bestemul și cu afurisenia lăsată de ierarhul bisericii; alții mărturisesc strâmb fără să se teamă de ce va veni după moarte.

Acest tip de document constrângător surprinde modul de funcționare al unei societăți. Prin cartea de blestem, sătenii și mahalagii sunt obligați să spună ceea ce au văzut, ceea ce au auzit, ceea ce au aflat din bârfa cotidiană, cu alte cuvinte, ea îi invită pe enoriași să se supravegheze, să intervină, să denunțe. Dar nu întotdeauna o carte de blestem duce la finalizarea faptelor și la aflarea adevărului, uneori ea nu este decât un început pentru alte cărți de blestem, pentru alte înfățișări în fața justiției.( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ).

Alte stiri din Carte

Ultima oră