Valentin Uritescu: “Mi-e dor de tine, Câmpul Pâinii!”

04 Iun 2015 | scris de Cristi Severin
Valentin Uritescu: “Mi-e dor de tine, Câmpul Pâinii!”
La 4 iunie, marele actor Valentin Uritescu împlineşte 74 de ani. La ceas aniversar îi spunem “La mulţi ani!”

Un om dăruit de Dumnezeu cu har, născut la început de Cireşar în satul Vinerea, judeţul Alba, Valentin Uritescu a fost în copilărie pasionat de sport. Din acest motiv, nu a luat iniţial în calcul profesia de actor, cu toate că, indirect, şi-a conturat o legătură aparte cu fascinantul “domeniu” al filmului. “Eu aveam vreo 12 ani, iar tata avea un aparat de proiecţie şi organiza un fel de caravană prin satele din jur, primind, în schimbul proiecţiei filmelor, tot felul de produse. Dar, înainte de a pleca, filmele trebuiau vizionate, iar noi aveam şansa de a le vedea înaintea tuturor, la noi acasă”, mărturiseşe Valentin Uritescu. Sfatul tatălui avea săi pecetluiască, peste câţiva ani, destinul: “Dacă tata a spus: «Dacă nu reuşeşti la teatru, te poţi duce unde vrei tu!», am crezut de cuviinţă să încerc măcar o dată. Şi am reuşit din prima”.

A absolvit,  în 1963, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesorului Constantin Moruzan. Zorii carierei de actor l-au aflat la Teatrul Maria Filotti din Brăila, unde avea să joace de la absolvire până în 1968. “Mi-a mers din plin, am făcut şi film, şi teatru. Am jucat la Brăila, Piatra Neamţ, Bulandra, Teatrul Naţional. Am avut o ascensiune incredibilă şi cu toată drama mea, cu boala care pe mine mă macină, am reuşit să stau drept şi să mă realizez în meserie”.

Valentin Uritescu este un om şi un actor luminos, deopotrivă. Poartă în inimă şi-n gând plaiurile transilvane, nu-l interesează internetul sau telefoanele performante, ci îi saltă inima de bucurie atunci când povesteşte despre mirificul sat natal din judeţul Alba, Vinerea, localitate cu oameni gopodari, regăsită în documente sub numele de Câmpul Pâinii. Nu întâmplător, ci pentru că vinerenii (şi spun acest lucru cunoscându-i bine) sunt oameni cu suflet mare şi cu credinţă în Dumnezeu, care au avut grijă să-şi păstreze datinile în hotar. “Mi-a rămas inima acolo …”, mărturiseşte Valentin Uritescu despre satul aflat pe Câmpul Pâinii, descris atât de frumos în volumul de amintiri pe care l-a publicat în urmă cu doi ani la Editura Humanitas - “Să ai grijă de cel bun din tine”: “În mijlocul acestui câmp se află un sat transilvan ca toate satele din ţara de dincolo de păduri, înşirate de-a lungul unei străzi numite Principală, din care se desprind uliţe ce duc care încotro, uliţa morii, uliţa gării, spre deal, colnicul pădurii după grădini, uliţa coastei şi tot aşa. (…) Până la bătălia asupra turcilor s-a numit Câmpul Pâinii, dar după aceea şi-a luat numele de Vinerea, fiindcă izbânda a venit într-o zi de vineri. Pentru mine, spaţiul transilvan nu înseamnă doar Vinerea - Câmpul Pâinii ori Câmpia Libertăţii, cetatea de la Deva, Sarmizegetusa Dacică din munţii Sibişelului, cetatea de la Alba Iulia, Lancrămul şi Lucian Blaga, Binţânţul şi Aurel Vlaicu, ori crăiuţul Avrămuţ, Horea, Moş Herlea, Mihu, ca să enumăr doar locurile şi oamenii din jurul Vinerii. Pentru mine, locurile astea în care au trăit strămoşii mei şi în care vieţuiesc ei în toate cele – viile de pe dealul Bercului şi cele de pe dealul Pişchinţului, grâul şi cucuruzul şi prunii şi fânaţurile şi râul şi cele două biserici foarte aproape de casa în care m-am născut, şi cerul şi tot ce a fost, este şi va fi – toate astea înseamnă emoţia. Şi de aceea ziceam că inima tresaltă de un sentiment ales pentru că acest sentiment la o adică poate trezi în mine jertfa. Patetic? Poate. Mi-e dor de tine, Câmpul Pâinii!”

 

 

 

 

Alte stiri din Calendar

Ultima oră