Domnul este pretutindeni şi în toate, ne poartă şi ne ocroteşte, de aceea Îl şi numim Atotţiitorul. Ar trebui, deci, să nu mă îngrijesc de nimic. Atotputernicul Dumnezeu ne-a chemat pe toţi la viaţă din nimicnicie şi fiindcă, prin noi înşine, fără Dumnezeu, nu putem face nimic, nu ne putem crea sau menţine viaţa. Dumnezeu este totul pentru noi. Viaţa şi puterea noastră, lumina şi aerul, mâncarea şi băutură duhovnicească, îmbrăcămintea, totul. El a creat, ne-a dat şi ne dă şi cele necesare vieţii noastre materiale: lumina, aerul, căldura, mâncarea, băutura, îmbrăcămintea, locuinţa. Fericiţi sunt cei săraci cu duhul care şi-au recunoscut nimicnicia, recunoscând totodată atotputernicia şi atotdărnicia lui Dumnezeu; fericiţi, fiindcă nu se îngrijesc de nimic din cele ale vieţii acesteia; fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţi cei ce se predau Domnului întru totul. «Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm». Fii însă mereu cu Dumnezeu şi ţi se va da totul: «Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu (în voi înşivă şi în alţii) şi toate acestea se vor adăuga vouă» (Matei 6, 33). Fie ca în inimile voastre să se afle numai Dumnezeu, rămâneţi nedespărţiţi de El mereu şi toate cele ale vieţii vi se vor adăuga vouă. Dar nu vă legaţi inima de nimic dintre acestea. Fiindcă partea voastră este Dumnezeu, Dumnezeul inimii voastre. Dumnezeu este bogăţia cea neîmpuţinată, izvorul cel nesecat; unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Pe cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, binele îi urmăreşte ca propria lor umbra”. (Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos)
