Calendar ortodox 7 decembrie: Sfânta Muceniţă Filofteia

06 Dec 2017 | scris de Luminita Ciobanu
Calendar ortodox 7 decembrie: Sfânta Muceniţă Filofteia

La 7 decembrie, creştin ortodocşii o prăznuiesc pe Sfânta Muceniţă Filofteia, ale cărei moaşte se află în Paraclisul Sfintei Mănăstiri Curtea de Argeş. După cum ne spune Sinaxarul, “(...) Sfânta Filofteia fecioara s-a născut în marea cetate Târnova, din părinţi creştini, bulgari cu neamul, lucrători de pământ cu meşteşugul şi simpli cu cunoştinţa. Maică-sa s-a mutat la Domnul după ce copila a ajuns în vârsta cea primitoare de învăţăturile faptei bune şi după ce a semănat în inima şi în sufletul ei cel bun seminţele faptelor bune ale fecioriei şi ale milosteniei (...). Iar copila, rămânând orfană de maica ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începătoare, înţelepţind-o Duhul Sfânt, adică: a merge la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminte, a posti, a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, a milui pe cei săraci, a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului.”

Sfânta Filofteia nu lua în seamă ispitele şi necazurile care se abăteau asupra ei, mai ales că, după ce i-a murit mama, tatăl ei s-a recăsătorit cu o femeie deosebit de urâcioasă. “(...) mama vitregă văzându-i milostivirea şi alte fapte bune, îndemnată fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi făcea necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori, văzând fericita pe săraci şi pe flămânzi, biruită de milostivire îşi da hainele ei şi le împărţea din bucatele pe care mama vitregă i le da să le ducă la ţarină, tatălui ei. Pentru fapta aceasta a ei de multe ori el o bătea fără milă până ce, în cele din urmă şi moarte a pătimit din mâinile tatălui ei”. (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul)

Tatăl Sfintei Filofteia ieşea cu plugul la ţarină, iar fiica sa îi ducea, zilnic, merinde. Şi, fiind milosârdă, cum îi ieşeau în cale săracii şi flămânzii acelor meleaguri, neavând ce să le dea, le împărţea din bucatele ce le ducea tatălui său. În fiecare zi făcea milostenie. Cum primea tot mai puţină mâncare, bărbatul şi-a certat nevasta iar aceasta l-a încredinţat că întotdeauna îi trimite bucate de ajuns. Surprins, acesta a urmărit copila. Văzând că împarte mâncarea sărmanilor, s-a năpustit asupra ei, să o bată. În mare aprindere, a azvârlit cu barda ce o avea la brâu şi a lovit-o la un picior, rănind-o grav, moment în care Sfânta Filofteia şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu. “(...) Sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgând, cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată, văzând întâmplarea, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea să se atingă şi nici să se apropie de el. Deci a alergat în cetate şi a spus arhiepiscopului şi mai-marilor cetăţii (...) Aceasta auzind arhiepiscopul împreună cu cei mai mari ai cetăţii şi cu popor, au alergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea dumnezeiasca lumină, s-au minunat cu toţii şi au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care şi acum, în vremurile noastre cele mai de pe urmă, preamăreşte pe robii Săi, care împlinesc cu fapta sfintele Lui porunci. Apoi vrând să ridice sfântul ei trup, după porunca arhiepiscopului şi să-l ducă în cetate, nicidecum n-au putut (...) Şi, cu multă evlavie, au început a se ruga lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteia, dar nici aşa nu au putut s-o ridice. (...) Apoi, înţelegând că aiurea voieşte să fie dusă au început a-i pomeni ca unei fiinţe vii ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de aceasta parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit. Dar cum a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeşului, îndată s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească şi înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a Sfintei a merge, îndată a înştiinţat cu scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru - de care şi biserica este zidită - de toate cele despre Sfânta. Acesta cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul său cu odoare de mult preţ ca acestea, îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, cu multă evlavie mergând la Dunăre, a adus sfintele ei moaşte în Țara Românească şi le-a aşezat în Biserica Domnească, cea zidită de el în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş, de către Neagoe Basarab”. (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Calendar

Ultima oră