Exponent al unei generații de mari actori (Amza Pellea, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică etc.), cu un șarm aparte și o voce de neconfundat, mereu calm, cu umor și „sfătos” în mediile pe care le agreează ori cu persoanele cunoscute, Ion Besoiu poate fi trecut cu ușurință în galeria „monștrilor sacri” ai teatrului și filmului românesc, ambele instituții datorând enorm prezenței și jocului scenic al ardeleanului „pripășit pe la București”, din anul 1967.
Oare cine nu și-l mai amintește în rolurile jucate în „Setea”, „Tudor”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Haiducii”, „Mihai Viteazul”, „Toate pânzele sus”, „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Masca de argint”, ori în „Mircea”? Și astea sunt numai câteva titluri din cele aproape o sută de filme numărate la activ! A făcut roluri uriașe și în teatru, asta este de necontestat, dar, totuși, cinematografia și televiziunea au fost acelea care, întâi l-au conturat, apoi l-au impus, ca în final să-l întipărească definitiv în mintea și-n simțirea milioanelor de spectatori și telespectatori. Cu siguranță, fără Ion Besoiu, tot acest segment cultural ar fi fost mult, mult mai sărac!
S-a născut la 11 martie 1931, în Sibiu, și-a avut o copilărie destul de agitată și sărăcăcioasă, având în vedere că neajunsurile și ororile războiului l-au prins în plină explozie juvenilă. A absolvit Academia de Teatru și Muzică din Sibiu, a debutat în 1950 la Teatrul din Sibiu, urmând ca, în 1957, să apară pentru prima dată pe ecran în „Vultur 101”. A urmat „Furtuna”, în 1960, pentru ca în „Setea” (1961) să iasă în evidență, conturând excelent personajul negativ Baniciu.
Crește valoric cu fiecare an jucat și fiecare film în „Tudor” (1963), „Neamul Șoimăreștilor” (1965), face un rol de mare popularitate cu Amza, eroul neînfricat din „Haiducii”, ajungând să-l creeze pe acel alunecos și perfid, grandoman și laș, trădător fără scrupule Sigismund Bathory, din grandioasa peliculă a lui Sergiu Nicolaescu „Mihai Viteazul”. A fost îndrăgit și de copii, datorită personajului și filmului în sine „Toate pânzele sus”, unde i-a avut ca parteneri pe Ilarion Ciobanu și Jean Constantin.
Timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, după care vine în București, ca actor la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, devenind, ulterior, directorul acestui teatru timp de 12 ani. Pentru îndelungații ani petrecuți pe scenă sau pe platourile de filmare, în 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, iar pe 19 martie, în același an, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, președintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler.
În 2002 a fost distins cu premiul de excelență al Cinematografiei Române, în anul 2008, la cea de-a XVI-a ediție a Galei Premiilor UNITER, i-a fost acordat premiul pentru întreaga activitate, urmând ca, în cadrul celei de-a V-a ediții a Galei Premiilor Gopo, desfășurată la 28 martie 2011, să fie recompensat cu același premiu.
Astăzi, marele actor împlinește 85 de ani. Din aceștia, 66 de ani au fost dedicați meseriei. O meserie care, cu cât a fost mai „muncită”, cu atât a oferit mai multe satisfacții, o meserie care l-a ținut echilibrat și optimist până la această venerabilă vârstă. Să-i urăm cu toată dragostea, din suflet, sănătate, bucurii și zile cât mai frumoase. La mulți ani, maestre!
