Iolanda Balaș Sőtér este un nume de referinţă în sportul românesc. A fost campionană olimpică, a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu, apoi, din 1991 până în 2005 a fost președintele Federaţiei Române de Atletism. La 12 decembrie îşi sărbătoreşte ziua de naştere. La mulţi ani!
S-a născut la Timişoara, oraş în care viaţa sportivă era foarte amplă, precum mărturiseşte. Iniţial a considerat atletismul o joacă, apoi a transformat distracţia în performanţă. “Părinţii ne trimiteau să facem înot, să facem sport, să facem mişcare, un lucru deosebit dacă ne gândim că în alte părţi din ţară tocmai părinţii erau cei care interziceau copiilor să practice un sport, să-şi «piardă» timpul pe stadion. Am locuit în aceeaşi casă cu familia Lupşa, Luiza şi Eugen, campioni la atletism la vremea respectivă. Ei m-au văzut mai vioaie, m-au luat de mână şi m-au dus pentru prima dată pe Stadionul Progresul Electrica din Timişoara. La început a fost o joacă, o distracţie, apoi, mai târziu, joaca s-a transformat într-o treabă serioasă. Nu m-am despărţit de atletism nici acum, şi a fost foarte uşor pentru mine, fiindcă în clubul sportiv Progresul Electrica am întâlnit mari sportivi ai vremii, respectiv fraţii Raica, Ioan Sőtér, care a devenit antrenorul şi soţul meu, şi alţii care mi-au fost un exemplu în practicarea atletismului. Mai târziu m-am transferat la clubul CCA Steaua, după ce mai mulţi atleţi din Timişoara au venit la Bucureşti. Am părăsit mica familie din Timişoara şi am ajuns la o familie mare de sportivi în acest club. Marile performanţe care s-au obţinut nu numai în atletism, dar şi în celelalte sporturi se datorează în primul rând condiţiilor create la vremea respectivă de acest club”, accentuează Iolanda Balaș Sőtér şi explică:“În total, în activitatea mea, am stabilit 14 recorduri mondiale şi, sigur, după terminarea activităţii sportive am rămas în cadrul Clubului CCA Steaua, la cabinetul metodic până în 1990, iar în 1991 am fost aleasă în mod democratic, şi nu numită, prin vot de plenul federaţiei, preşedinta Federaţiei Române de Atletism pe care am reprezentat-o până în anul 2005. Aşa, pe scurt, pot să vă spun cu satisfacţie că mi-am realizat visul pe plan sportiv. În afară de asta, ca sportivă, în lotul naţional, am putut vizita cele cinci continente. Datorez foarte mult sportului. La vremea respectivă era un lucru deosebit să poţi călători, pentru că nu aveam paşaportul în buzunar”.
