Fabuloasa Românie. Tulcea, poarta de intrare în Delta Dunării

18 Ian 2018 | scris de Dănuț Deleanu
Fabuloasa Românie. Tulcea, poarta de intrare în Delta Dunării

Dacă pe vremuri se spunea că toate drumurile duc la Roma, în Tulcea, oraș așezat în trepte, toate drumurile duc spre port ori spre malul Dunării. Căci portul este deschiderea, depărtarea, libertatea, curajul, necuprinderea zărilor și a apelor, poarta deschisă pentru explorarea temerară a grindurilor, canalelor și hățișurilor, de multe ori virgine ale Deltei.

Ca să cunoști bine un oraș nu este suficient să-i iei la pas srăzile ori să-i vizitezi restaurantele. Trebuie știut că muzeele și monumentele sunt cele care identifică și particularizează o urbe. De accea și în Tulcea cel mai bine ar fi să se înceapă cu vizitarea muzeelor. Astfel, nu departe de buricul urbei se află Centrul Muzeal Ecoturistic ’’Delta Dunării’’. Construcţie modernă, muzeul este construit pe trei nivele. La parter, într-o sală de proiecţie, se pot urmări documentare despre Delta Dunării şi despre Dobrogea, comod din fotolii, ca la cinematograf.

Aşezate într-o ordine prestabilită, pe pereţi sunt fotografii, hărţi și panouri cu informaţii ce reconstituie flora şi fauna specifică Dobrogei de Nord. Pe o podea din lemn, sunt compartimentate ’’standuri’’ cu activităţile şi viaţa pescarilor din Deltă, la etaj. În nişte nişe sunt reconstituite crâmpeie din Deltă cu vegetaţie şi faună compartimentate în Delta fluvială (cu păsări, vidre, vizoni) și Delta fluvio-maritimă (cu pomi, sălcii, huhurezi, buhne, mistreţi etc). Surprinzător este că, atunci când te apropii, un senzor declanşează o bandă care reproduce întocmai toate sunetele ce s-ar auzi în acel microteritoriu.

Astfel, manechine înfăţişând pescari în plină activitate ne sugerează cum se sărează peştele, cum se prepară icrele, cum se întind plasele de pescuit sau cum se construiesc ori se repară bărcile. În încăperea alăturată sunt prezentate ’’strategii de supravieţuire în lumea insectelor’’ (hrănire, apărare, grija faţă de urmaşi, comunicare, insecte de zi şi de noapte). Atracţia principală o constituie, însă, demisolul.

În bazine curate şi bine luminate se aleargă, hârjonesc, se ascund ori se lasă priviţi îndelung peste 50 de specii de peşti şi organisme acvatice, în 27 de bazine amenajate cu decoruri specifice ecosistemelor din care provin. Mici cât un degeţel sau mai mari de un metru, în apa bazinelor se zbenguiesc sau abia înoată leneş crapi de cultură (’’vopsiţi’’ în portocaliu şi alb), caraşi, roşioară, somoni cu coada roşie, peşti exotici, cegă, păstrugă etc. Experienţa este unică, mai ales că este cel mai mare acvariu din ţară, construit în 13 ani de zile, valoarea totală a lucrărilor ridicându-se la 4,5 milioane de euro.

Mai sus, la capătul străzii Gloriei se ridică impunător ’’Monumentul Independenţei’’. Două rânduri de scări pleacă de la intrare dintr-un punct comun, se bifurcă, apoi se unesc sus, la baza monumentului. Obeliscul înălţat în amintirea războiului pentru independenţă (1877-1878) se află pe Calnicul Horei. Este alcătuit dintr-un grup statuar, având în dreapta un dorobanţ, iar în stânga un vultur cu aripile larg desfăcute. De aici, panorama oraşului se întinde ca un evantai.

În dreapta Monumentului se află ruinele cetăţii ’’Aegyssus’’ şi Muzeul de Istorie şi Arheologie. Muzeul este organizat în două pavilioane, primul păstrând vestigii din apocile greco-romană, romano-bizantină medievală timpurie şi evul mediu dezvoltat (în acest corp de clădire aflându-se şi tezaurul), iar al doilea este rezervat preistoriei şi protoistoriei Nordului Dobrogei. Colecţia de aproape 50.000 de piese arheologice cuprinde ceramică, unelte, arme, obiecte de cult şi numismatică.

Mângâiat de apele Dunării în zilele senine şi lovit cu furie, când furtunile se abat peste bătrânul fluviu, portul turistic Tulcea este situat în centrul oraşului lângă gara CFR şi în spatele Autogării, pe malul braţului Tulcea. Aici se află Administraţia Portului Tulcea şi Administraţia Biosferei Delta Dunării. Hoteluri, restaurante, baruri, grădini de vară sunt amplasate în imediata vecinătate, de acolo oraşul urcând ca un arc de cerc, în terase, până la ultimile clădiri.

Pe cheile portului, până la ambarcaţiunile ancorate, zeci de pescari cu undiţe sau lansete îşi încearcă norocul visând să plece acasă cu găleţile pline cu peste. Din larguri sau de la ţărm vin şi pleacă neîncetat tot felul de ambarcaţiuni plutitoare ce duc şi aduc turiştii şi localnicii în şi din Deltă. Pentru că Tulcea este poarta care deschide un tărâm care niciodată nu poate fi povestit şi epuizat prin cuvinte, un tărâm pe care mulţi şi-ar dori să-l aibă, dar numai noi îl avem: Delta Dunării.

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Calatorii

Ultima oră