"Salutare, Naţiune!", "Drum bun, Andrei Gheorghe!"

20 Mar 2018 | scris de Marina Constantinoiu
"Salutare, Naţiune!", "Drum bun, Andrei Gheorghe!"

"Salutare, Naţiune!", răsuna glasul lui inconfundabil. Era Andrei Gheorghe, nesuferitul, Andrei Gheorghe, arogantul, Andrei Gheorghe, omul de radio, omul de televiziune, Andrei Gheorghe, prietenul, cultul, omul. Acestea sunt cuvintele care curg acum, la moartea lui Andrei Gheorghe, pe reţelele de socializare, bloguri, site-uri de ştiri. Colegi, prieteni, cunoscuţi, tele şi radio ascultători, încearcă să îi aducă un omagiu unui jurnalist care, cu bune şi rele, şi-a pus amprenta asupra unei generaţii, dedicându-se aproape 30 de ani audiovizualului. Avea 56 de ani.

Jurnalistul Andrei Gheorghe a fost găsit decedat luni seara, după ora 22,00, la domiciliul său din localitatea Voluntari.

Potrivit Poliţiei Ilfov, în jurul orei 22,15, poliţiştii IPJ Ilfov au fost sesizaţi, prin apel 112, cu privire la faptul că, în localitatea Voluntari, a fost găsită o persoană decedată. Poliţiştii s-au deplasat la faţa locului, pentru a stabili identitatea persoanei şi cauzele producerii decesului. Acesta a fost identificat ca fiind Andrei Gheorghe, în vârstă de 56 de ani.

Andrei Gheorghe a murit din cauza unui stop cardio-respirator, au constatat legiştii prezenţi luni seară la locuinţa acestuia, conform unor surse judiciare. Conform surselor citate, moartea jurnalistului a avut loc în urmă cu aproximativ 12 ore. Poliţia va deschide în acest caz un dosar de moarte suspectă.

 În urmă cu mai bine de o lună, Gheorghe avusese contul de Facebook suspendat, după cum amintea în mesajul de "revenire". 

"Totul trece.) In cazul de fata a trecut și ultima interdictie si după 30 de zile va spun iarăși, Salutare! M’am întors și sint același, cu aceleași ocupații.) voi continua sa trollez demnitari, medici, profesori, popi, îngeri, catedrale, antisemiți, homofobi, legionari, negaționiști și alte asemenea făpturi imbecile. Cu drag, ag.", a scris Andrei Gheorghe atunci. Era 19 februarie, exact cu o lună înaintea morţii lui. 

Acum, Facebook are parte de Andrei Gheorghe prin mesajele postate de ceilalţi. Spicuim câteva dintre ele, fără a le comenta, fără a face alte precizări în afara numelor celor care le-au postat. 

Dan Negru
„E ipocrită şi mizerabilă breasla mea! Îl omagiază azi în toate titlurile, dar de multă vreme l-a ignorat total! Când venea vorba de Andrei Gheorghe i se punea eticheta «nu mai are public»! Prea deştept, liber şi citit pentru breasla asta, azi! Am vorbit cu Mile Cărpenişan, trist, doborât şi dat afara din breaslă, dar după moartea lui aceeaşi breasla îl punea pe prima pagina şi îi făcea emisiuni omagiale. Pe Iosif Sava l-au dat afara din TVR şi apoi, după moarte, i-au pus un bust pe coridoare. Mizerabilă şi ipocrită breaslă!“

Vlad Craioveanu

Incă nu pot să-mi revin.Acum două săptămâni am vorbit la telefon. Andrei Gheorghe, mulţumesc pentru tot și sper ca de acolo de sus să râzi de ipocrizia unora de pe aici. Ai plecat ca un rock star. Ei încă nu-și dau seama de pierdere, dar atunci când o vor face sper să te iubească așa cum ai meritat tot timpul.

Dan Teodorescu

Îți mulțumesc pentru inteligență, subtilitate, verticalitate, revoltă și profundul sictir. Îți mulțumesc pentru "Criogenia salvează România", difuzată în 1999, luni de zile, în fiecare zi. Îți mulțumesc pentru că sunt convins că, fără tine, drumul nostru ar fi fost mult mai greu sau n-ar mai fi fost deloc. Îți mulțumesc pentru că n-ai fost niciodată o voce cuminte. Îți mulțumesc pentru vocea cu minte. 
Îți mulțumesc, Andrei Gheorghe!

Andreea Esca

Intr-o noapte eram in masina catre casa si l-am auzit la ProFm. M-am dus direct in studioul radioului din Calea Victoriei sa vad cum e omul din spatele acelei voci fascinante, din spatele acelui discurs atat de liber... Asa l-am descoperit pe Andrei Gheorghe. Asa e ramas pana ieri. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Mihai Găinuşă
Cred că a fost cel mai bun om de radio din România. L-am cunoscut și da, Andrei Gheorghe avea personalitate. Poate nu pe gustul meu atunci, dar era o personalitate. Țin minte că l-am imitat, l-am făcut personaj în scenete, i-am imitat vocea. Cea mai bună voce din FM. 
Din păcate ne-a spus prea devreme: ”Salutare, națiune”!

Salutare, Andrei!

Adriana Săftoiu

Imi pare tare rau, Andrei, ca nu am mai avut timp sa iti explic de ce tu erai idealistul cand imi spuneai ca trebuie sa am curaj sa fiu Presedinte. Discutam in bufetul acela de la P1 din Camera Deputatilor sau mai bine zis te ascultam. La putin timp ai spus si public, in felul tau, ca te-am dezamagit: "Am privit-o o dată şi-am zis: “Hop! Potenţial de preşedinte…” Imi pare tare rau ca nu am avut curaj sa iti spun atunci cum se fac presedintii! Speram ca voi avea ragaz! Sa ai drum lin!

Cătălin Striblea

Cel mai mișto lucru pe care l-am auzit azi despre Andrei e și cel mai îngrozitor pentru noi. Ni l-a spus un acultător: ”azi pe Andrei Gheorghe nu l-ar fi angajat nimeni.” Așa rău cum sună, e cel mai bun compliment. Prea sincer, prea direct, prea citit și prea liber pentru breaslă, așa cum este ea azi. Rămas bun, Andrei!

Adrian Popescu, Mihai Dobrovolschi, Liviu Mihaiu, Cristi Schnebli

Andrei, cînd o sa trecem și noi acolo unde ai plecat tu, facem un radio. RADIOUL. ALA. CUM NE-AI ÎNVĂȚAT TU. Andrei, te iubim. Mult. Și-o să ne fie dor de tine pînă ne vedem. Și-ți mulțumim din suflet că sîntem Oameni de Radio datorită ție, că ne-ai învățat cea mai frumoasă meserie din lume. Că ne-ai învățat. Că ne-ai certat pe fiecare dintre noi, ca ne-ai învățat. Că simțim. De ce ai plecat, numai tu știi, ca de obicei. Că doar nu o să dai tu explicații cuiva. Poate nu ți-am spus niciodată, dar Radio Guerrilla ești si tu, mult. Mult. Mult. Mult de tot. Foarte mult, și-ți mulțumim din suflet pentru asta. Ce rău îmi pare ca nu ți-am mulțumit pentru asta niciodată. Niciodată pentru că ai dispărut. Toți cretinii vorbesc despre tine acum, la televizor. Toți sînt prietenii tăi. De astăzi înainte, o parte din Mansarda Radio Guerrilla va purta numele tău, “Studioul Andrei Gheorghe”. For evă. Știm că o să te enerveze asta, dar b-am putut să ne abținem. Ești printre noi, ești în noi. Te iubim. Îți mulțimim pentru ceea ce suntem. E parte din tine, este Piramida ta. Ne e dor de tine si o sa ne vedem la un moment dat, să facem RADIOUL. Respect & Love. Vorbim.

Carmen Ivanov
Ca să știți și voi: eu am început să ascult radio (zilnic) pentru Andrei Gheorghe. Apoi am început să fac radio (zilnic). Te-am iubit pentru vocea ta, spontaneitatea ta și pentru sarcasm. 
M-ai întristat când am vorbit ultima dată pentru că tu, Andrei Gheorghe, mi-ai zis: "mi-e dor de radio".
Drum bun, Andrei Gheorghe!

Oana Dobre Dimofte

Și ziceți că vă e dor de radioul de altădată? De televiziunea de altădată? De presa de altădată?
Nu știu dacă le-am prețuit cu adevărat, atunci când le-am avut la discreție.
Dar știu că e dureros că acum le prețuim doar când moare cineva ca Andrei Gheorghe.
Dacă vă e dor cu adevărat, cereți-le! Refuzați mizeriile! Închideți televizorul când nu faceți ce vedea! Nu mai faceți trafic la toate porcăriile! Sunt o parte importantă din motivul pentru care oamenii ăia mișto pe care îi ascultați, îi vedeați sau îi citeați au plecat acasă.
Poate unul ca Gheorghe s-ar fi întors în media dacă s-ar fi simțit cu adevărat dorit. Poate ar apărea și alții noi și mișto. Poate s-ar m-ai întoarce și alții dintre cei de altădată. Până nu mor și ei. Poate de inimă rea.

Iuliana Tudor

Media din România a pierdut o Voce care a facut istorie pentru Radioul de la noi!  Dincolo de orice controverse, rămâne dragostea lui pentru Radio...și felul în care livra ascultătorului libertatea Gândului!A fost invitatul meu la " O data-n viata" într-o ediție eveniment în care l-am descoperit lumii altfel...cald, empatic, timid, generos, emotionat...bucurându-se sa petreacă! Rămas bun, Andrei Gheorghe!”

Andreea Berecleanu

Dumnezeu să-l odihnească!. Îmi pare tare rău. Am fost colegi timp de nouă ani și după ce am plecat din Pro TV și a plecat și el din Pro TV, am ținut legătura sau ne întâlneam întâmplător. Întâmplarea a făcut să locuim o perioadă de timp în aceeași zonă și ne întâlneam cu copiii și povesteam și râdeam și ne aduceam aminte. Era un om extrem de amuzant, cu un simț al umorului rafinat, fiind un intelectual veritabil cum rar mai întâlnești în ziua de astăzi. Îmi făcea mare plăcere să vorbesc cu el și să glumim. Aveam glumele noastre, cinice, cu umor negru. Mie îmi plăcea umorul lui negru. Era un om foarte sensibil, deși părea dur. A fost cel mai bun om de radio. Sunt foarte puțini oameni de radio, pe care să mi-i amintesc. Făcea cu pasiune totul. 

Teodor Tita
ultima oară când am vorbit cu el, încerca să mă coopteze într-un business de presă. nu renunțase, dincolo de ce spunea el sau spuneau alții despre el.
penultima oară am purtat o conversație despre copilăria lui pe o terasă de pe partea cealaltă a mediteranei.
mai înainte, rămăsesem împreună în afara zidurilor unei mânăstiri. era forma noastră protest amuzat pentru că preasfinții dinăuntru nu primeau femei.
era fascinanta conversatia cu el. era atent, alert si avea mereu replica. ramasese curios. asta mi s-a parut fantastic. am crezut intotdeauna ca oamenii care isi pierd curiozitatea isi dau jumatate de demisie din viata. nu era cazul lui.
avea si un soi de badaranie studiata care ma facea sa rad in permanenta.
parea sa se bucure cand pricepeam nuantele. nu am apucat sa ii spun ca, la un nivel mult mai putin sofisticat decat al lui, fac si eu adesea acelasi lucru - mici glume greu de priceput pe moment sau fara un background adecvat. nu din rautate, ci din tentativa permanenta de a nu-i da universului sansa sa se ia prea in serios.
ultima oara cand am vorbit cu el mi-a zis asa: fa-o zambind, bucura-te. cei care au sa te auda au sa inteleaga si vor sta langa tine.
vorbea despre radio, dar putea vorbi despre orice altceva

Horia Ghibuţiu

La revedere, drum bun, prietene! Andrei Gheorghe mi-a spus odată, când l-am întrebat cum ar dori să-și amintească posteritatea de el: „Mi-e indiferent, posteritatea nu există. Trust me, I know.” 

Bety Blagu

Ce-ai mai face mișto de noi că ni se-nnoadă lacrimile în bărbie și zicem chestii siropoase. Ce i-ai mai înjura pe ăia de-ți urează odihni cu sfinți și dumnezei. Ce ți s-ar mai umple inima și cum ai râde pe dinăuntru că ai știi că facem toate astea de drag ce ne e de tine și de sufletul ăla al tău, mare și bun și pufos. Fir-ar al naibii, mă, Andrei, că și în moarte a trebuit să fii crâncen și grăbit. Ne-ai schimbat pe mulți, dar ai reușit să nu te schimbi pe tine. Ne-ai deschis mințile și inimile când aveam nevoie mai mult. Și-acum? Salutare, națiune!

Radu Cazan

ANDREI GHEORGHE s-a stins la varsta de 56 de ani. Este o pierdere imensa pentru lumea presei romanesti, cu atat mai mult cu cat sfarsitul sau a venit pe neasteptate. Idolul unei generatii, om cu un talent aparte si o voce de aur, Andrei Gheorghe a fost un coleg excelent - am lucrat impreuna la Realitatea TV pe vremea cand Andrei realiza emisiunea Politica Frate, iar eu intram la Revista Presei inainte si imediat dupa el si mai stateam de vorba in studio sau in emisie. In ultimii ani ne-am intalnit in cateva ocazii si am vorbit de cateva ori la telefon. Imi pare tare rau.. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Costin Stucan

L-am cunoscut în 2006, deși urechile mele îl știau parcă de o viață.

Când Sergiu Toader mi-a spus că voi face o emisiune cu Andrei Gheorghe în săptămânile de dinainte de sfertul românesc din Cupa UEFA, am crezut că o iau razna.

Mi-era o frică de făceam pe mine. Mi-era frică de televiziune, dar mai ales mi-era frică de Andrei Gheorghe. La radio părea un căpcăun, un devorator de oameni. În special, un devorator de minți necoapte.

Nu mă consideram și nu mă consider nici acum o minte coaptă, astfel că mă gândeam doar la momentul în care Andrei Gheorghe mă va distruge în emisiunea noastră pentru vreo prostie scoasă pe gură.

Am înghițit în sec și am așteptat cu teamă momentul.

"Salut, numele meu e Costin"
"Salut, mă, eu sunt Andrei!"

Și a zâmbit cu zâmbetul ăla protocolar, dar blând. Am stabilit cum ne împărțim rolurile, dar el era Dumnezeul emisiunii. Ideea era să aducem politicieni care să vorbească despre fotbal.

Prin studio s-au perindat atunci o grămadă de tineri care conduc acum România.

Andrei îi controla cu o lejeritate incredibilă. Mușca din ei, apoi îi mângâia viclean pe creștet, după care își înfigea ironia aia ascuțită până în miezul creierului lor.

Era o fiară mediatică, dar genul de fiară blândă.

După emisiune, ne strângeam în birou și discutam ce a fost bine și ce nu. Eram temător, eram nesigur pe mine, dar el m-a încurajat constant.

Mi-a dat sfaturi de TV cât pentru două vieți.

Și a mai făcut ceva.

Într-o seară, ne-a chemat pe mine și pe producătorul emisiunii la el acasă, să socializăm la un film.

Atunci l-am descoperit pe Andrei Zviaghințev, genialul regizor rus pe care Andrei Gheorghe îl aprecia mult. Asta poate și pentru că sângele lui rusesc îl împingea constant spre melancolie.

Am văzut "Întoarcerea", iar Andrei a comentat în șoaptă, discret, diferite cadre, modul în care regizorul filmase sau gândise anumite scene.

Era o enciclopedie de film, dar mai era și o enciclopedie de literatură.

Când ne-am întâlnit ultima dată am discutat un pic despre ultimul film al lui Zviaghințev și am zis că ne mai vedem.

Obosise.

La radio, însă, nu a lăsat să se simtă asta nicio secundă.

Andrei Gheorghe a fost poate cel mai bun om de radio pe care l-a avut vreodată România.

Andrei Gheorghe a fost unul dintre cei mai buni oameni de televiziune pe care i-a avut vreodată România.

Andrei Gheorghe a murit, dar ideile lui trăiesc prin cei care l-au cunoscut și au fost sfătuiți de el.

Dumnezeu să te aibă în pază, Andrei!

Îți mulțumesc pentru tot.

Marilena Rotaru

Strigătul neauzit al lui Andrei Gheorghe a făcut implozie în propria-i ființă. A murit cum a trăit: pe repede înainte. Destin de jurnalist pe toate fronturile!
Dumnezeu să-l odihnească în pacea și lumina Împărăției Sale!

Cornel Ilie

Tocmai astăzi vorbisem într-un interviu despre Andrei Gheorghe și ideea lui să facă, în 2000, hit din “Lângă inima mea vine inima ta”.
Și a făcut-o.
A lansat multe hituri sau artiști doar pentru că avea personalitate și nu îi era teamă dacă alții îl vor urma sau nu în difuzarea lor.
A îmbunătățit, nu doar a schimbat radioul românesc.
Multumesc, Andrei, pentru că ai fost liber și ai inspirat oameni.

Ioana Avădani

..Am scris "tineri", am șters, dar scriu la loc, că ești oricând prea tânăr ca să mori. RIP Andrei Gheorghe. Și-o întrebare pentru scriitorii de burtiere: AG s-a dus să facă CE cu îngerii?

Vlad Petreanu

Andrei a învățat mii de oameni din țara asta că părerea lor contează - și contează și modul în care se exprimă.

Le-a dat spațiu de emisie ascultătorilor săi și le-a dat voie să spună practic orice în eter, ca să demonstreze că libertatea de exprimare se apără prin exercitare - și ca să demonstreze, în același timp, că nu orice fel de exprimare e și valoroasă.

Dacă ar fi să identific acea trăsătură de caracter care să-l descrie cel mai bine pe Andrei, aceasta ar fi sinceritatea. Andrei putea fi brutal în sinceritatea lui, neplăcut, ațos, înțepător, obraznic, dar nu mi-l aduc aminte să fi făcut vreodată sluj sau compromisuri de dragul cuiva - patron, public, parteneri de afaceri. Cred că sinceritatea asta l-a izolat și l-a și consumat, în cele din urmă.

Iulian Comănescu

Până acum, Andrei era prea mult pentru noi. De acum, o să ne lipsească.

Cristian Iohan Ştefănescu

O mână, o ureche, un plămân sau un Andrei Gheorghe. Chestii care nu pot fi niciodată înlocuite. România și-a pierdut Andrei Gheorghele.

Cristian Niculescu (Kripo)

ANDREI GHEORGHE A IEȘIT DEFINITIV DIN EMISIE 
Nu sunt șocat, era un suflet chinuit. Așa cum îl știu, ar fi fost în stare să-și însceneze moartea. Ultima amintire cu el: anul trecut, în mai, alergam ca bezmeticii printre manifestanții palestinieni din Bethlehem, orbi și plânși de la gazele lacrimogene, cu două doze de bere în mână, care să ne-aline iritarea ochilor și mâncărimea din cur, că ne trebuise nouă să vedem cum protestează ăia. Îmi amintesc cum, pe drumul spre miezul protestului, omul nostru s-a așezat ca să pozeze teatral, pe o canapea abandonată pe bulevardul unde mărșăluiau arabii. Cu capacitatea lui histrionică, nu putea să rateze poza aia.

Deci, am avut bafta să fiu martorul ultimei ieșiri publice, de tip adventure-travel, a arogantului meu preferat, fosta vedetă și fostul meu director, de la radio Pro FM. Am fost câteva zile alături de el, într-un press trip, în Cisiordania. Într-una dintre serile bethlehemice, nesuferitul-șef a urlat după mine, de pe terasa hotelului unde adăstam, ca s-audă tot pelerinul venit la pioasă reculegere, în orașul Nașterii Domnului: ”Kripo, coboară dracu din cameră cu vinul ăla cu care te lauzi, imbecilule!” - așa-mi recunoștea el priceperea la vinul autohton mânăstiresc de Cremisan, despre care-i povestisem cu foc.

De omul ăsta mă apropiau multe, dileala și clovneria la care era meșter, cultura lui enciclopedică și răspunsurile strivitoare din polemici, sihăstria lui de rebel întârziat. Dacă nu erai tare-n gură și-n argumente scolastice, în preajma lui păreai un etern tolerat, un umil ucenic demn doar să aducă vodca, la masa maestrului. A propos, mi-a făcut cinste cu niște vodci în deplasarea asta din West Bank, nu știu dacă într-un acces de grandomanie (normal la el), dar le-am primit din mâna lui. 
Acum, dac-ai plecat, rusnacule, nu striga iar după mine, ca să-ți întorc cinstea ! Ne vedem cândva în no man’s land, ateule caustic care ai fost tu și care-ai încetat emisia, înainte de buletinul de știri de la fix!
Eu te bănuiesc c-aveai vreun aranjament de midnight killer și găuri negre cu Stephen Hawking și te-ai dus să-l cauți p-ăla și să-i spui că e veriga slabă.
RIP, Andrei Gheorghe! Ți-ai lăsat Intifada neterminată.

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră