PENELUL SALVATOR. Abandonat de părinţi, băiatul cu pleată blondă şi-a îndeplinit visul de-o viață:„Van Gogh avea floarea soarelui, eu am oamenii“

13 Iul 2015 | scris de Mara Răducanu
PENELUL SALVATOR. Abandonat de părinţi, băiatul cu pleată blondă şi-a îndeplinit visul de-o viață:„Van Gogh avea floarea soarelui, eu am oamenii“

Îl poți vedea în fiecare dimineață, la aceeași oră, cum pășește grăbit pe bulevardul Lucian Blaga din Satu Mare. Puțin peste 20 de ani, înalt, cu pleată blondă rebelă și privire senină ațintită înainte. E pictor. Deşi viaţa nu a fost prea darnică cu el - Szily nu ar recunoaşte niciodată asta- a crezut. A sperat. S-a luptat. A reuşit.  Merge la atelierul Teatrului din Satu Mare unde creează decoruri pentru spectacole. El însuși ar putea fi eroul unei piese de teatru, o piesă despre viața lui. Îl cheamă Banyi Szilard, dar cei care îl cunosc îi spun, simplu, Szily.

Deși foarte tânăr, a învățat prea devreme că zicala „norocul ți-l faci cu mâna ta“ este relativă.  Szily trăiește însă cu o singură frică. Să nu piardă din nou posibilitatea de a mai picta, să i se îngrădească ideile, să se destrame lumea pe care şi-a construit-o cu ajutorul unor oameni care cred in el, care îl acceptă cu bune şi cu rele.„Van Gogh avea floarea soarelui, eu am oamenii. Îmi place să-i observ, să-i studiez, să-i transform în artă. Şi, între timp, am adunat un mănunchi din cei care mi-au marcat existenţa“, a povestit tânărul pictor pentru miscareaderezistenta.ro.

ÎNCEPUTURILE POVEŞTII
 

S-a născut în Satu Mare și niciodată nu a fost recunoscut oficial de către tată, ceea ce nu l-a împiedicat pe Szily să-și iubească părintele fără rezerve. A locuit în familie până la 5 ani. Din cauza greutăților financiare, părinții au fost nevoiți să-l dea în grija statului. Astfel, la vârsta la care unii copii abia încep să înțeleagă cât de importanți sunt părinții, Szili deja și-i pierdea pe ai lui. Din acel moment a schimbat centrele de plasament și asistenții maternali de cîteva ori, retrăind astfel abandonul iar și iar.

LIBERTATE TOTALĂ CU CREIONUL ŞI FOAIA ALBĂ ÎN FAŢĂ 

Cel mai bine se simțea cu creionul și foaia alba în față, pentru că doar ele îi dădeau libertate și încredere că poate să reuşească.  Încercările stângace de a picta au fost remarcate în clasa a opta, de către un profesor . Acesta l-a indrumat spre Liceul de Artă din Satu Mare , unde a și intrat cu cea mai mare medie. Părea că a răsărit soarele și în tabloul vieții lui. Era apreciat pentru prestațiile sale artistice, obţinând și cîteva distincții printre care premiul doi la olimpiada „Tinere Talente’’ de la Târgoviște, în 2010.  Vremea bună nu a ținut prea mult. La 18 ani, în 2012, Szily își pierde tatăl și din acel moment intă într-o depresie prelungită. În urma acestei tragedii, pe care el a trăit-o ca pe un abandon definitiv, tânărul a abandonat școala, în ultimul an de liceu. A continuat sa picteze acasă, la asistentul maternal la care locuia, dar nu a avut parte de înțelegere sau sprijin pentru a progresa.

Toate fluctuațiile vieții l-au făcut un tânăr dificil, care nu are încredere în vorbe și greu se lasă convins că bunăvoința poate fi și complet dezinteresată. În acest context, la 18 ani, sfătuit de asistentul social care se ocupa de el, Szily a început procesul de selecţie pentru intrarea în programul „Foyer“ din Satu Mare al Fundației FARA, patronată de Prințul Charles.

„Este singurul centru de tranzit din țară afiliat mișcării internaționale Foyer, dedicat tinerilor care ies din instituțiile de stat sau care sunt in dificultate. Acest centru este casa lor pentru doi ani, timp în care au alături un mentor ce îi îndrumă spre o viață independentă. Mai exact, învață să se descurce singuri, să își găsească și să păstreze un loc de muncă, să își finalizeze studiile și să fie responsabili de propria viață“, au explicat oficiali ai centrului. 

 Adaptarea la Foyer a fost greoaie, Szily fiind reticent şi neîncrezător, după atâtea abandonuri suferite. În același timp, angajații centrului de tranzit erau în expectativă pentru a-şi da seama care este abordarea cea mai potrivită pentru el, o fire închisă și un talent insuficinet exploatat. Progresiv, cu rabdare şi intelegere s-a creat legatura între tânăr şi mentorul Foyer.

Aşa avea să înceapă povestea lui Szily într-un nou tablou însorit.  Încurajat, laudat pentru lucrările sale si sprijinit financiar , pictura a redevenit pentru Szily principala preocupare. Astfel, şi-a cumpărat ustensile de lucru şi a început să picteze. „Întâi a făcut o pictură pe perete în camera lui, apoi, cu mai multă încredere, s-a apucat de un tablou. În acelaşi timp, a fost solicitat la o grădiniţă ca şi voluntar, unde a pictat pe un perete o scenă dintr-un desen animat pentru copilaşii din grupa mică.

EXPOZIŢII ŞI VÂNZĂRI DE TABLOURI 

Nu a fost departe și prima vânzare. Cu ocazia Zilelor Judeţului Satu Mare, DGASPC a organizat o expoziţie cu vânzare, la care a participat şi Szily cu 3 tablouri,  unul pe care l-a şi vândut.

De aici până la prima expoziție personală au stat mai multe tușe de pensulă. La două luni după acest eveniment a expus zece tablouri într-o sală de şedinte din municipiul Satu Mare.

În acelasi timp, pe lângă sprijinul pe care îl primește la Foyer în ceea ce priveşte talentul sau, nici celelate obiective nu sunt ignorate: tânărul a început să înveţe să gătească, să facă curat atat in camera unde locuieste cat si in spatiile comune, si-a depus cv-uri pentru identificarea unui loc de munca care sa-i asigura banii necesari traiului de zi cu zi, si s-a reinscris la scoala.

MEMBRU ÎN ASOCIAŢIA ARTIŞTILOR PLASTICI SATU MARE 

Acum este membru în Asociaţia Artiştilor Plastici Satu Mare, continuă să picteze şi să expună tablouri la toate expoziţiile organizate în Satu Mare şi în alte orase (Carei ,Cluj).

„Dar cea mai mare reușită este munca la Teatrul de Nord Satu Mare unde este decorator butafor pentru spectacole. La interviul de angajare pentru acest post au venit15 candidati, toti cu scoala de arte plastice, însă selectat a fost el, nu pentru povestea vieţii lui (pe care a ţinut-o secret în timpul interviului), ci pentru calitatea lucrărilor. În ultima perioadă, fără să facem cercetări ajung la noi cuvinte de laudă şi de apreciere din partea colectivului de la teatru în legatură cu Szily fapt care ne umple de mândrie pentru “baiatul nostru”. Speranţele noastre pentru el ar fi sa ajungă la Facultatea de Arte, după ce dă bacalaureatul! O alternativă la fel de bună ca prima, ar fi să facă ceea ce-şi doreşte şi să fie fericit! Speranta lui este să ajungă la Facultatea de Arte şi.....să ne ia şi pe noi cu el!” – ne-a spus Carmen Pop, directorulProgramului Foyer al Fundației FARA. 
 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră