Conform legii, fumatul este interzis în "orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent".
De asemenea, legea interzice fumatul în spaţiile de la locul de muncă şi în orice loc de joacă pentru copii, fie că este spaţiu închis sau în aer liber.
Judecătorii CCR au declarat constituţională această lege după ce mai mulți senatori sesizaseră Curtea că, prin definirea spaţiului public închis, legea ar introduce o formă de discriminare. Iniţiatorii sesizării susțineau că prin aplicarea legii antifumat se creează o discriminare între persoanele aflate în stare de detenţie, în penitenciare de siguranţă, şi cele aflate în tranzit într-un aeroport, cărora le este permis să fumeze într-un spaţiu public închis, şi ceilalţi cetăţeni fumători.
