Cum a murit Alexandra Goghez, fata dispărută și NECÃUTATÃ DE POLIŢIE?

17 Aug 2015
Cum a murit Alexandra Goghez, fata dispărută și NECÃUTATÃ DE POLIŢIE?
Sâmbătă după-amiază, un om care se plimba prin parc i-a descoperit trupul, într-o zonă cu vegetaţie înaltă. Putea fi un cioban, un văcar sau moţii din Apuseni, însă, conform diviziunii muncii, în zonele urbane trecătorii sunt cei care fac treaba poliţiei.

Alexandra Goghez avea 17 ani și era din comuna doljeană Goiești. Ȋnvăţa la Colegiul „Gheorghe Chițu“ din Craiova, iar în timpul vacanţei de vară lucra ca ospătar la terasa „Ciobănașul”, aflată în parcul Romanescu din Craiova.

Fata a fost văzută ultima oară marţi, 28 iulie, în jurul orei 23:50, când și-a terminat tura și a plecat de la terasă. Potrivit www.craiovaforum.ro, colegii de serviciu au mărturist că Alexandra era o fire extrem de retrasă și nu le făcea confidenţe. În schimb, povestesc prietenele fetei, ea vorbea foarte mult la telefon.

Conform declaraţiilor colegilor de serviciu, în seara dispariției, Alexandra nu ar fi plecat ca de obicei, pe aleea principală, ci a schimbat traseul, alegând o alee retrasă, din spatele terasei unde muncea. Fata nu a mai ajuns niciodată acasă, iar pe 31 iulie părinţii ei i-au anunţat dispariţia la Poliţie. Cum a fost căutată adolsecenta dispărută? Nicicum. Pentru Alexandra nu a fost dat nici măcar un comunicat înspre presa locală, ceea ce însemna un minin efort din partea poliţiei, pentru o găsi.

Mai mult, la sesizarea dispariţiei fetei, părinţii au menţionat că ea a fost văzută ultima oară în zona Parcului Romanescu. Nu trebuie să fii Sherlock Holmes, ca să începi căutările de acolo... Sau să-ţi imaginezi că noaptea, într-o zonă cu o suprafaţă de 96 de hectare, cât măsoară parcul din Craiova, fetei i s-ar fi putut întâmpla orice. Inclusiv o agresiune. Dacă Alexandra ar fi fost căutată de poliţiști, ea ar fi fost găsită imediat după dispariţie. Așa cum, întâmplător, a găsit-o și acel localnic, 18 zile mai târziu, la doar câteva sute de metri de terasa unde fata lucra.

De ce era importantă găsirea cadavrului?

Cel mai probabil, fata a murit chiar în noaptea în care a dispărut. La ce ar mai fi ajutat atunci găsirea imediată a cadavrului ei?! Ȋn primul rând, la stabilirea rapidă și exactă a cauzelor morţii. Legiștii bâjbâie acum, aflaţi în faţa unui cadavru care, vreme de 18 zile, a fost expus la temperaturi de aproape 40° C și care, între timp, a fost sfâșiat de maidanezii din parc.

Din cauza timpului îndelungat care a trecut de la deces și până la găsirea cadavrului, multe probe importante au dispărut. Echimozele care ar fi putut proba o eventuală sugrumare sau o agresiune fizică. Surse din cadrul IML Craiova au declarat pentru site-ul www.lupamea.ro că nu au descoperit urme de violență pe trupul tinerei. Mai exact: „nu au fost descoperite oase rupte, care să confirme ipoteza unei morți survenită în urma unor lovituri”. Ceea ce nu exclude însă în continuare ca Alexandra să fi fost victima unei agresiuni, pentru că nu toate agresiunile au ca rezultat fracturarea oaselor victimei...

Găsirea la timp a cadavrului ar fi însemnat și stabirea rapidă a unei eventuale agresiuni sexuale. Deocamdată, anchetatorii exclud și ipoteza violului „până la analizarea tuturor probelor prelevate de la locul în care a fost descoperit cadavrul Alexandrei Goghez”. De asemenea, au fost prelevate probe din ţesut, iar rezultatele analizelor vor fi gata în aproximativ două săptămâni.

Ştiţi ce înseamnă 18 zile, timpul scurs de la dispariţia fetei și până la găsirea cadavrului, plus alte 14 zile, până când sunt gata analizele histopatologice? Pentru un caz de crimă, înseamnă „forever AN”! Căci, într-un caz de omor, fiecare zi ce trece fără ca autorul să fie identificat înseamnă un avans pentru criminal și o piatră de moară pentru anchetatori.  

Crimă, sinucidere sau accident?

Există, în acest moment, trei variante de lucru pentru moartea Alexandrei. Sinucidere, ucidere sau accident. Ȋn prima dintre versiuni, legiștii ar trebui să stabilească, în urma finalizării analizelor hisopatologice, dacă adolescenta a înghiţit, voluntar, vreo substanţă ce putea să-i provoace moartea. Ȋn acest moment însă, e greu de crezut că această teorie ar putea fi adevărată. Că un sinucigaș a ales să-și trăiască ultimele ore din viaţă servind, conștiincios, clienţii de pe terasă, pentru ca abia apoi, la finalul programului,  cu simţul datoriei împlinite, să se retragă în natură, pentru a-și curma zilele.

O altă variantă a morţii Alexandrei este uciderea ei. Nepremeditată, fără ca agresorul să o fi cunoscut-o dinainte. La miezul nopţii, pe o alee întunecată din parc, Alexandra a fost doar victima oportună, iar agresiunea e rezultatul unui gest impulsiv. Este varianta cea mai grea pentru anchetatori. Fără martori, fără ADN, fără vreo altă probă directă, e mai convenabil să susţii că ipoteza nu e plauzibilă, decât să te riști să deschizi o anchetă „născută cu handicap” și condamnatâ, prin urmare, să rămână „forever AN”...

Ultima variantă este cea a unei morţi accidentale: fata a fost atacată în parc de câinii comunitari, care au sfâșiat-o, provocându-i moartea. Şi oricât de neverosimilă ar părea, este concluzia care deja se prefigurează. Deși oficial anchetatorii sunt în „silentio stampa”, pe surse au apărut în mass-media declaraţii de genul „pe trupul fetei au fost găsite mai multe muşcături de câini, în zona gâtului şi a uneia dintre mâini”. „Ȋn zona gâtului”, adică într-o parte vitală a corpului. Teoretic, s-ar putea stabili dacă aceste mușcături au fost produse ante sau post-mortem. Practic, în spaţiul public nu au apărut decât o parte din concluziile legiștilor, cele conform cărora fata „nu avea oasele rupte”.

Dacă n-ar fi fost canicula, era mai simplu...

Ȋn ultimii zece ani, am scris despre nenumărate cazuri de copii dispăruţi și negăsiţi la timp. Despre cadavrele lor, descoperite de ciobani, văcari, localnici. Despre cercul vicios în care a intrat apoi ancheta, efectuată de poliţiștii care căutau doar soluţia ce nu-i putea auto-inculpa. De cele mai multe ori, deși morţile acelor copii erau suspecte, s-a stabilit, inevitabil, că ei au decedat din cauza frigului. Anotimpul, dar și cadavrele copiilor, descompuse în timpul în care poliţia nu și-a făcut treaba, permiteau invocarea hipotermiei.

Ȋn cazul de faţă, din nefericire pentru poliţiști, hipotermia nu poate fi invocată. Deși, sincer, nimic nu m-ar mai putea mira. Cel mai probabil, vinovaţii de serviciu vor fi câinii din parc. Ȋnsă, în această situaţie, anchetatorii vor trebuie să explice ce căuta Alexandra singură, la miezul nopţii, în acea zonă pustie? De ce ţipetele ei n-au fost auzite de ceilalţi angajaţi ai terasei care, la rându-le, erau, în acel moment în parc, în drum spre casă? Şi de ce, dacă a fost atacată de animale, nu au fost identificate, la locul faptei, urme de sânge dinamice, specifice unei asfel de agresiuni?

Mai presus de toate însă, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj este obligat să explice, public, de ce Alexandra NU a fost căutată, imediat după sesizarea dispariţiei ei. 


Alte stiri din Actualitate

Ultima oră