In Cronica de Cotroceni, cartea Adrianei Saftoiu, frapeaza o aparitie luminoasa: Maria Basescu, sotia presedintelui. In economia relatarii fostului consilier prezidential, aparitiile Mariei Basescu sunt sporadice dar vizibil in contrapunct cu agitatia noroioasa a celor mai multe din personajele regimului. Iata ce povesteste Adriana Saftoiu:
“Din 2000, cand am cunoscut familia Basescu, comunicarea cu doamna Maria a fost de un firesc care ma magulea. Parea ca scopul ei in viata era sa alunge orice umbra care putea sa intunece vreo discutie, vreo privire. Era protectoare, generoasa, mereu atenta cu cei din jur.
In putinele delegatii in care ne insotea, la intoarcere cumpara cate un suvenir pentru mine si Anca Ilinoiu. ”Sigur nu ati avut timp sa cumparati nimic sau sa va luati o amintire.” Era intruchiparea incontestabila a bunului simt.
Doamna Maria ma imbratiseaza. Ma intreaba cum sunt, ce mai face Filip. Atentia ei pentru Filip e constanta si impresionanta pentru mine. Cand Filip a facut 5 ani, doamna Maria ne-a vizitat acasa.
I-a adus cadou un set de carioci si culori lavabile pentru desen pe perete. Am lucrat impreuna peretele din camera lui Filip. Pentru un copil e un companion ideal. Are vocea blanda, privirea linistita. Un om care isi interiorizeaza nemultumirile, nu putine.”
Daca ne gandim la valva starnita de cartea Adrianei Saftoiu, mai ales de relatarile despre Elena Udrea, apare intrebarea: oare ce spune Maria Basescu? Un raspuns indirect il da chiar autoarea cartii: un om care isi interiorizeaza nemultumirile...nu putine...
