“Cineva trebuie să se ocupe și de fanaticii ăștia”. Este, desigur, o replică desprinsă parcă dintr-un film cu Rambo. Pentru un britanic, însă, nu este așa. Pentru că, iată, medalia poate avea două fețe. Așa cum auzim, zi de zi, de fel de fel de cetățeni – unii europeni – care îmbrățișează Coranul și se duc să lupte alături de Statul Islamic, tot așa apar, acum, oameni care au decis să ia atitudine. Aceasta este povestea unui om din Marea Britanie, care la vârsta asta ar trebui să-și vadă de nepoți; a ales să aibă grijă de ei într-un alt mod – luptând împotriva ISIS
Sunt pregătit să mor în luptă
Jim Atherton are 53 de ani. A ales să plece în Irak, să lupte împotriva ISIS, deși nu are pregătire militară anterioară, informează The Sun. „Sunt pregătit să mor luptând împotriva ISIS”, a spus el. “Nu sunt un tip tânăr. În 2007 am avut un atac de cord. Dar știu că trebuie să fac asta pentru copii și nepoții mei”
Jim a mărturisit că familia sa a fost îngrozită când le-a spus ce intenționa să facă. Cu toții l-au rugat să nu facă acest lucru, însă el a rămas ferm pe poziții.
Jim a strâns 18.000 de lire sterline pentru călătorie și pentru a-și procura arme. Și-a vândut mașina – o Sierra Cosworth destul de veche, două motociclete, o barcă de pescuit și alte câteva piese de mașină pe care le avea în garaj și nu-i mai trebuiau.
„Nu puteam să stau uitându-mă cum nimeni nu face nimic. Nu puteam vedea cum ISIS ucide copii și femei. Așa că am decis că trebuie să fac ceva”.
A părăsit orășelul în care locuia în aprilie și a zburat către Turcia. Prima âncercare nu a fost cu succes. Turcii au înțeles repede ce are de gând să facă, așa că l-au făcut pachet și l-au expediat la Amsterdam cu primul zbor. A doua oară a fost cu noroc. A ales un zbor de noapte și a reușit să înșele vigilența grănicerilor. Ajuns în Irak s-a înrolat într-o miliție locală numită Dwekh Nawsha – în traducere „Cei care se sacrifică”. Face parte acum dintr-o unitate care protejează populația creștină locală din satul al-Qosh și din alte câteva sătuce din zonă.
S-a aflat de mai multe ori în situații limită. De mai multe ori asupra unității sale s-a tras cu mortiere sau rachete, iar el și oamenii săi au tras focuri de răspuns. „Este normal să îți fie frică în astfel de situații. Poate că la un moment dat poți fi tentat să lași totul baltă și să sări în primul avion spre casă. Dar știm că ceea ce facem este just și acest lucru ne ține în picioare. Sunt creștin, deși nu mă duc foarte des la biserică. Dar prefer să spun că știu ce înseamnă BINE ȘI RĂU. Sunt un bărbat între două vârste. Dacă o să fac ceva pentru mine, o să fac ACUM”.
Și-a luat arme și muniție din banii de buzunar
Ajuns în Irak, s-a îndreptat către orașul Erbil, iar câteva zile mai târziu a ajuns la cartierul general al miliției Dwekh Nawsha din Dohuk. Tot din zonă și-a procurat arme. A dat 1.500 de lire pe un pistol Glock, 650 de lire pe un pistol- mitralieră Kalashnikov și 200 de lire pentru o carabină. A cumpărat inclusiv muniție – o liră 30 pentru fiecare încărcător. Toate acestea din banii lui, pe care îi drămuiește cu grijă. Cei din miliție nu sunt plătiți, nu au soldă.
Deși nu a urmat o carieră militară – în Regat avea o crescătorie unde avea grijă de câinii abandonați – s-a adaptat destul de repede. Grație lecțiilor de tir primite în copilărie de la tatăl său. Deși media de vârstă a celor care luptă alături de el este undeva între 18 și 25 de ani, Jim nu se dă bătut. Este un tip foarte popular pringtre localnici. „Îmi spun Jimbo și îmi strâng mâna ori de câte ori mă întâlnesc cu ei.”.
Cei de la Special Branch (serviciu britanic de securitate specializat pe probleme teroriste) l-au vizitat de mai multe ori și i-au recomandat să se întoarcă în UK. Și când a decis să se întoarcă pentru o scurtă perioadă să-și vadă familia. Poliția îl aștepta pe aeroportul din Mancester.
„M-au interogat câteva ore. Le-am spus că o să mă întorc în Irak”
„Nu încurajez pe nimeni să facă ce am făcut eu și să vină aici. Eu am făcut ceea ce am simțit că trebuie să fac. Nu cred că sunt Rambo, dar cred că sunt un bun soldat. Îmi lipsește familia și îmi lipsesc câinii. Încă mai am furgoneta albă și o să am nevoie de ea atunci când o să mă întorc la treburile mele. Războiul ăsta nu se va termina însă prea curând, iar eu vreau să fiu aici când ISIS va fi învins. „
