Gala Folk You 2016. Compact ne face să ne visăm „Fata din vis”

22 Oct 2016 | scris de Dănuț Deleanu
Gala Folk You 2016. Compact ne face să ne visăm „Fata din vis”

Din acest contrast – al unei atmosfere mohorâte, de miez de toamnă, și veselia, exuberanța și căldura emanată de cei prezenți la Gala Folk You 2016 (organizată de Mișcarea de Rezistență, Primăria Municipiului București și ARCUB) – victorioase au ieșit muzica bună și spiritul tânăr, viu, al celor ce au venit la spectacol dincolo de frigul și umezeala de afară, dincolo de vântul sfichiuitor, dincolo de orice vamă, dincolo de da sau nu...

Ora 16.30 Se încheie probele de sunet ale artiștilor care vor evolua în seara ce va să înceapă. Pentru o scurtă bucată de vreme, Piața George Enescu, unde este amplasată scena pentru Gala Folk You, își recapătă solemnitatea gravă, așa cum se cade să fie perimetrul aflat în jurul marilor monumente de cultură și artă. Înfășurat în frigul toamnei, Eminescu moțăie împietrit în fața Ateneului Român, murmurând în minte veșnicia versurilor „Trecut-au ani, ca norii lungi pe șesuri...”. Nori erau și-acum, deasupra asfaltului rece. În piață încep să se strângă grupuri-grupuri de tineri îmbrăcați de toamnă, dar cu primăveri în suflete, dornici să înceapă mai repede „cântarea”, să aibă motiv să se miște. Și începe...

Ora 17.00 Primii intră în scenă băieții de la trupa Arthur. În fața lor, „Cavalerii Mesei Rotunde” (sau ai „pieței rotunde”), Măria Sa, Publicul, îi aplaudă cu înflăcărare pentru curajul de-a fi deschis „balul”. Buni instrumentiști, care știu ce să facă cu chitările, îi aduc pe cei prezenți cât mai aproape de gardul protector desfășurat în fața scenei. Bucureștenii, chiar dacă se lasă greu ieșiți din case pe o așa vreme, încep să vină valuri, valuri.

Într-un riff prelung de chitară, cei de la Arthur își iau la revedere și lasă locul celor de la Spam&Cosmin Vaman și Alexandra Andrei. Piese frumoase (difuzate și pe Radio SmartFM, după cum spune Cosmin), vesele, antrenante, de calitate. O bună comunicare cu publicul, o bună știință a aranjării pieselor în miniconcert și o bună primire în rândul celor veniți să-i vadă și să-i asculte.

Ora 18. Ușor-ușor începe să se întunece. Piața se umple văzând cu ochii. Câțiva turiști străini, pesemne cazați la hotelul de vizavi, zgândăriți și intrigați de revărsarea sonoră din piață, vin, se interesează (în limba engleză) ce se întâmplă, li se spune că este un concert de rock și folk gratis, Free? Oooh, ok!, se miră și și suspină pe englezește, și-și fac repede loc mai în față.

E rândul lui Dinu Olărașu să-și călătorească vocea „dincolo de orice vamă”, dincolo de Palatul Regal și Biblioteca Centrală Universitară. Se bucură ca un copil când cântă și-și dorește, ca de fiecare dată, să fie sunat noaptea, ba după unu, ba după patru. Se pregătesc să intre ”Camioane în mulțime”, care promit câteva piese în primă audiție. La rândul lor, câțiva bucureșteni veniseră cu bicicletele și trotinetele din dotare. Cu cât frigul serii se adâncea mai apăsat, cu atât atmosfera din fața scenei devenea mai fierbinte.

Ora 20.00 Cântă Alexandru Andrieș, împreună cu Berti Barbera, Ioana Mîntulescu și Sorin Romanescu, 10 piese (a și avertizat despre asta) mai mult decât cunoscute, majoritatea cuprinse pe albumul de acum 30 de ani „Interioare”. Sună impecabil, „ca pe disc”. Minirecitalul se încheie vesel, optimist, în ritm de rock-and-roll, cu piesa „E război, Ioane!” Foarte buni cei de la The Kryptonite Sparks, cu o muzică elaborată, în nota lui „Da, domnule, e altceva!”. Mulțimea freamătă, se agită, se ovaționează, se flutură mâini ridicate în aer.

Ora 21.00 Urmează Adrian Despot&Cezar Petrescu (Vița de vie), în nota lor obișnuită de muzicieni adevărați, apoi intră Kempes. Cu părul înfoiat de la vântul nervos, el însuși cu nerv, nerăbdare și dorința de-a cânta, Kempes își disciplinează și-și dirijează rapid publicul, făcându-l să vibreze într-un perfect unison cu fiecare acord muzical. După aproape o oră, iese trimfător și lasă loc Compact-ului și „Fetei din vis”.

Antrenanți, ca de fiecare dată, cu un Paul Csucsi într-o formă de zile mari, cu piese cântate de-a lungul câtorva decenii (de pe vremea nopților din verile toride ale Costineștiului) de zeci de mii de melomani, cei de la Compact electrizează publicul, făcându-l să cânte cu ei toate refrenele. După o altă oră de beatitudine și fericire sonoră, seara se încheie cu chemarea la bis a băieților de la Compact.

Noaptea înghite hulpav micuța piață din centrul Bucureștiului. Liniștea care se lasă e aidoma celei ce învăluie sălile de concerte de muzică cultă, după ce bagheta dirijorului s-a așezat pe pupitru, iar alămurile și-au stins ultima vibrație. Alături, statuia lui Eminescu rămâne sub cerul mohorât să îngâne pe mai departe versurile intrate în nemurire „Trecut-au ani, ca norii lungi pe șesuri...”. Până atunci, să gustăm din cupa vanitoasă a prezentului și să ne bucurăm că și-n seara asta e Gala Folk You tot în piața George Enescu, tot începând cu ora 17 și tot gratis. Free? Oooh!, cum se miraseră și suspinaseră câțiva pe englezește....

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră